2016 | 7 - ÎNTRE 2 LUM(IN)I

E foarte întunecat,
Futu-ți gurița mă-tii!
*izbește telefonul de masă*
Nu se întoarce…
Te-ai supărat pe bancă?
Mă duc până la baie…
Întoarce-te, te rog frumos!
Let me know when you’re up
Și cum te mai simți.
Ăsta era de aruncat.
Nu cred că mă ajută,
Nu văd nimic!
Ar putea să te facă să înțelegi…
Nu există, mă termină!
Mi-a prăjit creierul viața!
I’ll kiss you tomorrow,
Arde-te-ar focul iadului!
Păi vorbești singură și se supără!
Cu ce am greșit, draga mea?
Liniștește-te că e foarte simplu.
Dar să nu te mai întorci!
Libertatea este fundamentală!
Yes, please rape me in an alley.
Prostituția, meseria ancestrală,
Te lasă cu mațele goale.
Văd că a mai murit cineva
În măcelul de la gară.
Am văzut multe.
O b… e mai ieftină.
M-am săturat!

---

Din asta-i făcută viața, momente mici,
Aparent nenumărate, insignifiante.
Îți zic io, e fascinant să pleci de acasă
Să mergi cu căștile în urechi pe stradă,
Fumând o țigară.
Și de ce zic asta?
Păăăi…mai ales dacă țigara e vrajită,
Prihănită de sentimente, ai ceva de ascuns.
Se vede, cat de tare ții fumul în piept
Și cât de mult te relaxezi
Atunci când iese afară.
Dar există și fum ars, irosit
Sau fum care se imprimă
Și nu mai iese din piept.
Ca atunci când nu poți privii oamenii, direct.