Nu pot sta, iar le pierd,
Umbrele pe care le tot dezmierd.
Nu închei armistiții,
Cât va exista viață, vor fi vicii.
Nu am vrut să mă scald în lumi închipuite,
Ci doar să pot mânca liniște.
Nu știu ce e sensul
Fără să mă ghidez prin turbulențe.
Nu creez pentru amprente în topuri hămesite.
Hrănesc demoni cu artă, ca sufletele să existe.
Nu te-aduc în lumea mea, fără a-ți găsi natura,
Aici nu vii fără să știi cine ești când nu vei mai fi.
Nu e o metodă de a evada, nu presupune să spui da.
Spune nu și eliberează-te de structuri moștenite.
La școală-mi mâzgăleam calea-afară din condiție.
Să pot îmbrățișa "nimicul"; pentru că a fi e sinonim cu sclavie.
Nu vorbesc ceea ce citesc,
Mimica, gestica lor o urmăresc.
Nu priviți decât în oglindă.
Atunci când reflexia nu vă oglindește.
Nu visați ce nu puteți cumpăta
Într-o perpetuă trezire.
Nu trăiți în nemurire, tânjiți după moartea vie.
Ceea ce pare, vă menține morți creduli, în utopie.