VREODATĂ

Cu fiecare mână moartă
M-am furișat în culcușul neființei
Să plătesc chirie - poate -
Așa nu mai vine.

În palatul vieții nu se ascultă disperarea,
Schimbă cursul viitorului ca un vapor în furtună
Când îl părăsește haosul, atunci se scufundă.

Azi am adunat picături roșii de pe câmp
În lacrimi de părinte, nu poți scoate un cuvânt.
Tabloul urlă, când soarta-ți alege hainele
Trupuri fragile din suflete oarbe
Pier cu fiecare țigară din pachet.

Pierduți de la răsăritul conștiinței
Punem pe umerii de mâine o înțelepciune
Condamnată să ne condamne
Pentru că nu am dat-o mai departe

Iute timpul scurge suflarea în eternitate
Ca un glont în spate,
Să țeși război când te împiedici
Și când cazi, pace, să ne dăm

Mai eficient ca intenția distrugerii
E fatalitatea a unei intenții bune.
Salvatorul sabotat de salvare,
Refuză să mă privească.

Agonia-i că în analfabetismul nostru
Am confundat pacea cu psihoza.
Copiii se omoară pentru că părinții
Nu înțeleg că prea puțini dintre noi am trăit
Vreodată.