RESTURI

Mie-mi plac și resturile;
Nu neapărat în ființă sau în suferință.
Resturile lăsate de sătui,
De-a curmezișul;
Anapoda,
aruncate cu forță,
uitate cu nonșalanță,
cu eticheta inutilității.
Uitate în grabă și amintite în panică.
Elementele înecate în praful trecutului,
Care strigă evrica! în prezent.
Sau resturile lăsate discret,
pentru mâine.
Resturile care creează în contopirea
Și renașterea lor,
altceva.