CÂNT
Cânt' un clopot mort;
ÃŽn buzunare,
Se numără doar flori impare.
Răsună - încet, încet mai TARE!
Atunci când nu erai singur,
Părea undeva departe
ÃŽn eternitate.
Zboară printre stele
Și coboară printre nori,
Se sting în plămâni reci-lingăi,
La lumini de lumânări
Dezbătând război sau pace.
Cânt' un clopot mort
Pe-un gât cu aripi negre
Vântul lor răzbate cenușa lumii mele.
Ei cânt' un cântec primitiv,
Rătăcit în tulburări
Și povești de noapte bună.
Ei cânt' un nume scrijelit,
Printre bucățile ce curmă
Și te caută pe tine,
Cu-n clopot mort în mână
Numărând doar flori pare,
ÃŽn fiecare dintre buzunare.
