VERTIJ

Știi care-i problema?
Nu mie dor.
De sângele diluat de toxine
Și nici măcar de toate bucățile
Pe care le-au mestecat din mine.
E doar o voce, acolo, surdă;
Vorbind cuvinte mute.
După peretele de fum

negru

Mai răzbat câteva raze
Sunt de speranță sau
Ruinele de după anihilare?

Ceva trăiește, sigur.
De unde?
Știe că se aude
Nu după ajutor strigă - indică

Traseul, care?

Cuvintele mute
Așteaptă |
Conexiunea la frecvență...

Îți pui căștile să
Pășești în inexistență.

Corpul rămâne
Interferența
Complezența
Și leziunea.

Lumescul cheamă diversiuni,
Ciudate inflexiuni,
Fiziologice.
Înrădăcinate mitologic
În complexul psihologic
De autosuficiență.

Dacă omul e o știință terestră,
Ce-l însuflețește și-l trece
Dincolo de-o pictură rupestră,
Este ceea ce caută.